marți, 8 septembrie 2009

what`s uppppppp????
Nu prea ma atrage blogu asta ce-i drept . as vrea unul creat de mine :D dar sa trecem peste.

Nu-i asa ca sunt un kiddo dragalas cu simt artistic?;;)
Cine altcineva ar putea ilustra mai bine efemeritatea existentei,scurgerea timpului alea alea grele :))
Oricum poza`mi aduce aminte de-un film "Trei purcei si-un bebe" - dragutz, foarte dragutz chiar!

luni, 13 iulie 2009


Niatza buna - Beau ceva foarte bun - Apa cu viatamine
Ce vitamine?
Hamei si Maltz
-No ca am crezut ca i bere!
No, da de unde , cum sa fie bere?

luni, 6 iulie 2009

:d

Era o femeie frumoasa care ar fi purtat in permanenta cele mai elegante rochii de seara.Desi multi sustin ca ea te indeamna la un moment dat sa incerci o alta femeie, de aceasta data inselatoare, care la inceput iti ofera Nirvana pentru ca apoi sa suga din tine viata, aceasta idee nu este sustinuta de amantii ei.Femeia inselatoare este mai putin pura,dar asta n-o stiu toti, iar frumusetea ei inseamna numai durere.O arde ea aiurea cu multa lume dar comportamentul ei difera de la om la om. Fiecare se intalnesteAliniere în centru cu ea din diferite motive, unii o folosesc si in scop medicinal( pana la urma, e bine ca exista. cum ar fi aratat o lume nesedusa de ea?) ,iar altii in scop psiho-sufleto ceva de genu`.Ea intelege cel mai bine conceptul de relativitate si traieste in mai multe dimensiuni in acelasi timp,evident sub diferite denumiri. Daca oboseste de la "a nu fi ea insasi" se linisteste si incepe sa-si arate
adevarata fata unui cerc mai restrans de persoane. Atunci ,zambeste permanent , rade, discuta aiurea si ii indeamna si pe ceilalti sa guste din placerile vietii , bine-nteles nedescoperite de restu omenirii. Noaptea, cand n-o vede nimeni , eventual cineva o simte, varsa cateva lacrimi fierbinti pentru a-si exprima regretul fata de viata ce a dus-o odata. Salveaza cateva animale abandonate si marturiseste ca intotdeauna si-a dorit sa ajute la reconstruirea unor vieti devastate de fenomene ale naturii. Devine sensibila si paseista.Nu e pe deplin mandra de ea,dar se consoleaza cu faptul ca fostul ei loc va fi ocupat si incalzit de altele, alta oaie ratacita a turmei.

marți, 2 iunie 2009

Ahh

Profitand de faptul ca-i luat curentul pe tot centru si mai si ploua marunt de iti toaca nervii, m-am gandit ca ar fi indicat sa fac ceva senzational , lucru cu care m-am incaltat si de care n-am avut timp prea mult si anume sa scriu pe bloguletz.
Grabindu-ma azi spre scolitza , caci mi-a fost prea lene sa ma trezesc la 7 , nici nu am observat ca ploua pana nu am ajuns la semafor,unde o fetita foarte incantata isi invartea umbrela roz prin aer. Nici nu mi-a luat mult timp sa-mi dau seama de ce era atat de induiosator momentul,caci mi-am amintit si eu de toate anotimpurile ploioase ale copilariei mele,de prima mea umbrela, un amalgam de culori dispuse liniar, pe care o sprijineam cu mandrie de umar cand oboseam s`o mai tin ridicata exagerat in sus. Vaii ,dar ce bucurie pe capul meu , caci umbrela pana atunci nu mai vazusem decat la mama sau la bunica si dupa ce am primit si eu una m-am simtit mai om.
Umbrela=responsabilitati , dar asta am aflat doar cand mi-am uitat-o intr-un magazin ,"Berbecaru", din care azi nu a mai ramas decat o camera cu "10 lei totul" si urma unei lacrimi varsate de o copila care a cazut primul test de " grija asupra propriilor lucruri".
Uneori e chiar bine venita e o ploaie de vara , ce-ti calmeaza ranile provocate de soare , ce te racoreste pe deplin , dar incepe sa ma exaspereze tratamentul acesta al naturii. Totusi , e iunie ce naiba? Am asteptat 8 luni si 32 de zile sa vina vara . E atat de trist orasu asta mare incat chiar nu-i lipseste toata umezeala asta.Nu-i destul ca pana acuma ma calcau in picioare la propriu oamenii si ma impingeau din stranga-n dreapta , mai risc sa fiu lovita si de cate-o umbrela imensa cu spini care parca tanjesc sa intepe pe cinevaa , si parca incepe sa se contureze un X pe ochii mei :-s BRB la masa :))) Probabil voi reveni cu frustrari in alta zi ploioasa in care nu voi avea nimic de mesterit !

marți, 26 mai 2009

the wishpers of the soul




Era odata... un rege, ce avea 4 neveste. Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie,pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpie si o trata cu cele mai fine delicatese.Il dadea tot ce era mai bun.. De asemenea , o iubea si pe ce-a de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine.Totusi,regele traia cu teama ca aceasta il va parasi pentru un altul... Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie.Ea , era confidenta lui;era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el.De cate ori regele avea o problema,putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele. Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contribuire in mentinerea regatului.Totusi,regele nu o iubea pe prima sotie.Desi ea il iubea cu adevarat,el de abia o observa! Intr-o zi regele simti ca sfarsitul ii este aproape.Se gandi la viata lui plina si isi spuse:"Acum am 4 sotii cu mine,dar cand voi muri, voi fi singur.." O intreba pe cea de-a patra nevasta :"Te-am iubit cel mai mult,ti-am daruit cele mai frumoase haine si ti-am aratat cea mai mare grija.Acum,eu am sa mor,vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?" "Nici vorba!" replica ce-a de-a patra sotie si pleca fara un alt cuvant.Ras[punsul ei strapunse inima regelui ca un cutit. Regele o intreba si pe ce-a de-a treia sotie:"Te-am iubit toata viata mea.Acuma ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?" -"NU" veni raspunsul celei de-a treia sotii."Viata e prea buna!Cand vei muri ma voi recasatori!"Inima regelui se stranse de durere.. Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie:"Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine.Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?" "Imi pare rau,nu te pot ajuta de data aceasta!"replica cea de-a doua sotie.Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau".Regele fu devastat si de acest raspuns. Apoi se auzi o voce:"Eu te voi urma oriunde vei merge!"Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie.Era atat de slaba,pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale. Adanc indurerat,regele spuse:"trebuia sa fii avut mai multa grija de tine cand am avut ocazia!" In realitate toti avem 4 sotii in viata noastra:Cea de-a patra sotie este trupul nostru.Indiferent cat timp si efort investim in a-l face sa arate bine,el ne va lasa cand murim. Cea de-a treia sotie este averea,cand murim merge la altii.Cea de-a doua sotie este Familia si prietenii.Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul vietii,ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem. Prima sotie este..sufletul nostru.Adesea este neglijat in goana dupa averi, bunastare si iluzii desarte,uitand ca iubirea curata si sincera iti face viata frumoasa si spiritul sa traiasca si dupa.Sufletul, ne va urma oriunde vom merge..

sâmbătă, 9 mai 2009




La plantat

Dupa mii de saptamani de reciclare a hartiei la scoala ( sub indrumarea celor de la Copacul de hartie ) ne-am hotarat ca am putea face mai multe pentru o mai buna producere de oxigen , implicit o oxigenare a creierului suficienta pentru o zi grea de scoala.Asadar , cand doamnele profesoare Miclea Cristina si Ariana Vacaretu ne-au propus sa participam la plantarea de pomi am acceptat fara a mai sta prea mult pe ganduri. Astazi , 22 mai , cativa copacei vor fi infipti in putinele zone verzi din jungla de asfalt numita Cluj Napoca. Nu stiu in ce masura va imbunatatii actiunea noastra situatia actuala avand in vedere in ca doar in Romania anual sunt defrisate legal aproximativ 80 000 ha padure ,dar orice pas mic al unui om ,este un pas mare pentru omenire , sau oricum ceva de genu ! Daca vor continua defrisarile in acesti ritm vom ajunge sa platim o taxa pentru oxigen , asa cum ne cumparam si apa de izvor imbuteliata .

sâmbătă, 18 aprilie 2009

Gânduri sinucigaşe..


De ce exist? De ce nu pot pur şi simplu părăsi această lume atât de nedemnă de mine ?


Iar îngerul meu îmi răspunse:

"Pentru că mai ai incă curajul murdar pentru a traii,pentru că vapaia din sufletul tău încă arde,pentru că abisul în care ratacim incă nu e destul de intunecat,pentru că încă exista mâine,pentru că mai este o zi după ieri,pentru că,înca nu eşti sătulă de mizerie,orgoliu,ură şi suferinţă,pentru că ai invaţat să UIŢI i să IERŢI.. Şi inca eşti bine,invatand să supravieţuieşti,să iubeşti şi să treci mai departe,dar incă eşti bine.."

joi, 16 aprilie 2009

Azi, vinerea mare reloaded


Vinerea trecuta a fost vinerea mare la maghiari si spanioli, azi in sfarsit e si la natia asta de intelectuali, poeti , savanti ,pictori , sculptori si alti oameni plini de evlavie.
Ma trezesc din cauza galagiei provocate de ,Dumnezeu sa ma ierte ,tanti aia de la biserica ce face playback in fiecare zi de ma rupe.Poate ca uneori nu inteleg rostul tuturor slujbelor si faptu ca din 31 de zile calendaristice 27-s pictate cu rosu si 4 is duminici.Dar asta e deja altceva. Dupa ce ca toata saptamana s-au tinut slujbe la greu si au fost difuzate in tot cartierul multumita lui Domnu Parinte care o pus boxe si nu am comentat absolut nimic despre chestia asta, cum mi-i obiceiu cand ii aud , ma trezesc si-n aceasta minunata zi de aprilie si respectandu-mi propria traditie(scuzati`mi pleonasmul) dau drumul la boxe sa-mi mai linistesc si eu urechile.Si iaca asa mi se strica dimineata cand intra mama in camera si ma cearta ca pana si de vinerea mare eu ascult muzica.Zic: mami draga nu vad care ti`i problema ca vinerea ta mare o trecut deja. La auzul vorbelor mele i s-o aprins beculetu si atunci a urmat intrebarea care m-a scos din sarite : "ai fost la spovedit?" , urmata de " de cand n-ai mai fost la spovedit" si intarita de afirmatia prietenei mele :JIMBOREAN ANDA: o sa mori in iaaaad.
Dragele mele inainte sa ma secati de dimineata cu astfel de lucruri ar trebui sa va intrebati daca eu ma caiesc cu adevarat,precum s-au cait Adam si Eva cand au fost aruncati in locuri diferite pe pamant si tin sa va spun ca doar dupa aprox 3000 de ani de cainta i-a iertat Dumnezeu si le-a permis sa se reintalneasca si daca merit cu adevarat sa mi se ierte pacatele.
Anda , sunt sigura ca o sa mor pe pamant , asta daca am sa mor , iarba rea nu piere niciodata .



Paste fericit, ca eu raman la carne.. !

Epoca Pasoptista (1830-1860)








1.Mâncarea

în acea perioada arta culinară cerea mai multă pricepere si răbdare.Masa nereprezentând un moment grăbit ,era privită drept unul din mijloacele de a te respecta pe tine insuţi şi pe ceilalţi,reţetele îndemnându-te la bulimie.
În această perioadă apare prima carte de bucate cu 200 de reţete cercate,prăjituri şi alte trebi gospodăreşti,apărută la Iaşi în 1841,la Cantora Foii Săteşti,ai caror autori (boeri de rang) se disimulează sub iniţialele K.M si C.N (Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi).Câteva delicatese:doba, friganele, festic, felegean, gugoase, meridon, posmagi, trahana, tocmagi, zalatina… “Iei cartofe cate voiesti, le curati de coaja, le speli bine si le dai pe razatoare intr-o covata cu apa…” sau “Ferbi perjile” s-apoi “ sa iei jumatate oca zmeura sa o ferbi bine; sa torni peste dansa o litra apa calda si sa sada la racoare pan’a doua zi”. Poftă (de lectură) bună!
2Moda

Moda este caracterizată de creşterea volumului rochiilor la femei susţinute de jupă,iar in cazul bărbaţilor vesta , haina şi pantalonii asortaţi marcheză inceputul constumului de afaceri.



Anul 1851 a marcat naşterea rochiilor victoriene:(activista Lobby Miller a adoptat ) pantalonii largi,dar strâmţi la glezne , cu o fusta sau rochie scurta şi vestă stilul fiind denumit de către presă : costum de gafă, un subiect de batjocură pentru ei.Nu au lipsit nici pălăriile înalte, un accesoriu care nu-i putea lipsi unei ţinute formale (Jubenu :)) )


3Presa

STOP STOP STOP :D Tocmai am descoperit ce bun e laptele cu Fanta de portocale :x ! :))

Anul 1840 a debutat cu un eveniment de o deosebită importanţă pentru evoluţia ulterioară a limbii şi literaturii române:la 30 ghernarie M. Kogalniceanu semna la Iaşi cunoscuta ,,introducţiune,, a revistei Dacia Literară.El deschide articolul program prin elogierea predecesorilor : Dl Racocea (1817), dl Z Carcalechi (1821) şi I. Eliad (1827). Articolul program avea 4 capitole care mai apoi au devenit structura revistei.(Întemeiera spiritului critic în literatura română pe principiul estetic,Afirmarea idealului de realizare a unităţii limbii şi literaturii româneşti,Combaterea imitaţilor şi traducerilor mediocre,Promovarea unei literaturi originale.)
La 1 iunie 1829 apar la Iaşi Albina Românească, iar apoi Curierul Românesc.Apoi au aparut şi in alte provincii ale Daciei reviste precum , in Valahia : Muzeul national, Gazeta teatrului , Curiozul,Romania , Pământeanul,Mozaicul,Curierul de ambe sexe ,Vestitorul Bisericesc,Cantorul de avis.In Moldova:Alăuta Românească,Foaia Sătească,Oziris.In Ardeal:Foaia Duminicii,Gazeta de Transilvania,Foaia inimii.

4.Literatura


"Văd poeţi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere
Cichindeal gură de aur, Mumulean glas cu durere,
Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist şi mic,
Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară,
Cantemir croind la planuri din cuţite şi pahară
Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic
.Liră de argint, Sihleanu - Donici cuib de-nţelepciune,
Care, cum rar se întâmplă, ca să mediteze pune
Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;
Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată?
S-au dus toţi, s-au dus cu toate pe o cale nenturnată
.S-au dus Pann, fiul Pepelei, cel isteţ ca un proverb.
Eliad zidea din visuri şi din basme seculare
Bolliac cânta iubagul ş-a lui lanţuri de aramă;
L-ale ţării flamuri negre Cârlova oştirea cheamă,
Şi ca Byron, treaz de vântul cel sălbatic al durerii,
Palid stinge- Alexandrescu sânta candel-a sperării,
Descifrând eternitatea din ruina unui an.
Şi astfel Bolintineanu începu cântecul său.
Mureşan scutură lanţul cu-a lui voce ruginită,
Rumpe coarde de aramă cu o mână amorţită,
Cheamă piatra să învie ca şi miticul poet,
Smulge munţilor durerea, brazilor destinul spune,
.Iar Negruzzi şterge colbul de pe cronice bătrâne,
Căci pe mucedele pagini stau domniilor române,
Scrise de mâna cea veche a-nvăţaţilor mireni
.Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice,
Ce din frunze îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice,
Ce cu basmul povesteşte - veselul Alecsandri" (M.Eminescu)


M-am gândit că astfel aş putea să-mi revizuiesc cunoştinţele despre paşopt şi să le impartaşesc cu voi.. Consider ca acesta este un minim necesar de ştiut despre această perioadă promotare a literaturii româneşti .Dat fiind faptul că e o zi prea frumoasă de primăvară pentru a mi-o petrece in casă inchei această postare cu un To be continued.. :p








miercuri, 15 aprilie 2009

Vine furtuna in mintea mea iar eu alerg spre ea..


* I was never faithful and I was never one to trust,I was never loyal ,except to my own pleasure zone,I was never grateful,that's why I spend my days alone..I'm forever black-eyed,a product of a broken home*

el spune: de azi fericirea ti-o faci singura

ea: plange.. şi nu înţelege exact ce vrea el să-i spună.A fost lasată singură şi neştiind ce să mai facă in disperarea ei , după o îndelungată reflectare asupra vorbelor lui hotărăşte să facă ce i-a spus iubitul ei ultima oară.Ea, încă plânge.. iar obrazul ei asemenea unei anemone sângerii incepe sa pălească,iar în umbra copacilor imenşi din pădurea prin care alerga de crunta ei soartă şi de banalităţile care aveau s-o cuprindă odată cu stingerea luceafarului vieţii sale şi înegrirea bolţii cereşti a sufletului ei ,părea o jună proaspăt dezgropată.Doar suspinele melodioase ce-i ieşeau din cele mai adânci prăpastii ale sufletului ei ii dădeau certitudinea ca incă există.Suspina ,plângea şi alerga..îşi pierdea încet cumpătul ,în loc să ajungă la un final de drum , la o concluzie , la un inţeles plauzibil al spuselor lui.

Se împiedică în rădăcina şerpuitoare al unui stejar mult prea gros să pară unul feeric , cade şi-şi îndreaptă privirea asupra lui, iar acesta părea demonic de urât.Ea plângea, iar stejarul işi încreţi puţin un rând de scoarţă râzând dispreţuitor asupra ei..Pentru prima oară fata işi recăpătă privirea scrutătoare şi observă că ceea ce ţine o veşnicie devine urât,diabolic şi oricat de neprihănit ar fi fost la început, timpul şi nu numai ,îl murdăreşte. Şi-şi observă prima greşeală din relaţia lor. A cultivat şi s-a concentrat asupra unui singur sentiment vrând să-l facă etern, uitând că există şi alte amănunte care fac fericiţi doi copii invăluiţi în jocul lor.Şi regretă ca nu a injectat si alte sentimente aducătoare de fericire în aceea rana facută de aceea dragoste mare , acum pierdută.

Dacă aceşti copaci atât de bătrâni încât stau să cadă-iubirea aceasta eternă-ar fi dezrădacinaţi-am înceta s-o intreţinem- am putea planta în locul lor alţii mult mai puternici - exista o probabilitate de 90% ca sufletul să fie învăluit de o dragoste nativă,spontană şi teneră .

S-a ridicat de pe jos şi s-a rezemat de trunchiul acestui stejar.O lacrimă tristă udă o frunză imensă a acelui stejar şi o ingălbeni.. În nebunia ei , fata văzu frunza drept chipul iubitului ei şi mai picură pe ea doua lacrimi simetrice faţă de nervul principal al frunzei şi le văzu curate asemenea ochiilor iubitului ei. Începu să vorbească cu frunza , întrebând-o unde i-a greşit şi dacă ar putea primi o şansă pentru a-şi îndrepta greşelile. Dar ea nu i-a răspuns niciodată.. Iar fata incă stă sub acel stejar aşteptând un răspuns.. Asta dacă nu i s-a descompus trupul înainte să se descompună frunza..

(Bine-nţeles metaforic vorbind , descompunerea reprezentând o scânteie de maturitate care probabil ar fi pălit-o pe fată în urma acestei drame.Nu de alta, dar nu mi-aş dori moartea nici in poveştile mele cele mai dramatice :)) )

Aşadar şi-n concluzie orice lucru material care ne-ar produce o bucurie la fel de mare ca una produsa de o persoana, nu va ţine atât de mult ca ceea de-a doua bucurie, căci lucrurile apar şi dispar , dar o persoană este un ,,lucru,, ca să nu zic chestie prea complexa şi ar putea fi întotdeauna în stare să ne producă un amalgam de bucurii.. So, aveţi grija de prietenia pe care v-o faceţi cadou voi inşivă..Surprindeţi-vă mereu persoana iubită si nu incercaţi s-o schimbaţi sau s-o părăsiţi pentru lucruri materiale >:D<

marți, 14 aprilie 2009

Halau or Hello



Ciudat.. In loc sa imi fac tema la matematica, ca un om civil si nu civilizat si elev ,dar nicidecum scolar , eu ma blogerresc.. Oricum , decat sa imi mazgalesc hartiile a4 care-s pe duca deja de la atatea formule trigonometrice , mai bine sIcriu aici ce ma framanta . Traiesc intr-un haos atat de mare si m-a cuprins o macrolene , nu sunt in stare nici sa ma ridic sa ma mut la biroul pentru studii intense asa ca nu vad de ce m-as opri din scris . Oricum , prima postare trebuie sa aiba materie.Dar vaii.. ma cheama Anda (apropo Anda momentan este singura mea prietena adevarata, care mai degraba pare o foca , lav iu anda :D) sa-i tin de urat cat timp bate covoarele.. Fata urata tin de urat .. heh ce sa faci.. cand vine vorba de persoanele dragi iti poti invinge si lenea, sau nu? Bine hai ca fug pana jos , evadez dintre acesti patru pereti care pe zi ce trece si soarele straluceste tot mai tare mi se par tot mai ursuzi si constrangatori . ueks








Aa si apropo de evadare..


Saracu` Pasaris a fost inchis intr-o celula cu un lepros.. dupa o ora ii cade leprosului o ureche. Se uita la ea, o ridica si o arunca in afara celulei. Nu dupa mult timp ii cade leprosului mana stanga.. O ridica, se uita la ea.. Si o arunca inafara gratiilor.Pasaris era din ce in ce mai speriat si se tolanea in coltul opus al celulei.. Dupa few minutes ii cade leprosului nasul.. la fel.. il ia se uita dubios la el.. si-l arunca din celula.. Pasaris speriat fuge la gratii si striga :


-Domnu gardian , domnu gardian , haideti ca asta vrea sa evadeze ! ;))