Gânduri sinucigaşe..

De ce exist? De ce nu pot pur şi simplu părăsi această lume atât de nedemnă de mine ?

Iar îngerul meu îmi răspunse:

"Pentru că mai ai incă curajul murdar pentru a traii,pentru că vapaia din sufletul tău încă arde,pentru că abisul în care ratacim incă nu e destul de intunecat,pentru că încă exista mâine,pentru că mai este o zi după ieri,pentru că,înca nu eşti sătulă de mizerie,orgoliu,ură şi suferinţă,pentru că ai invaţat să UIŢI i să IERŢI.. Şi inca eşti bine,invatand să supravieţuieşti,să iubeşti şi să treci mai departe,dar incă eşti bine.."

Azi, vinerea mare reloaded

Vinerea trecuta a fost vinerea mare la maghiari si spanioli, azi in sfarsit e si la natia asta de intelectuali, poeti , savanti ,pictori , sculptori si alti oameni plini de evlavie.
Ma trezesc din cauza galagiei provocate de ,Dumnezeu sa ma ierte ,tanti aia de la biserica ce face playback in fiecare zi de ma rupe.Poate ca uneori nu inteleg rostul tuturor slujbelor si faptu ca din 31 de zile calendaristice 27-s pictate cu rosu si 4 is duminici.Dar asta e deja altceva. Dupa ce ca toata saptamana s-au tinut slujbe la greu si au fost difuzate in tot cartierul multumita lui Domnu Parinte care o pus boxe si nu am comentat absolut nimic despre chestia asta, cum mi-i obiceiu cand ii aud , ma trezesc si-n aceasta minunata zi de aprilie si respectandu-mi propria traditie(scuzati`mi pleonasmul) dau drumul la boxe sa-mi mai linistesc si eu urechile.Si iaca asa mi se strica dimineata cand intra mama in camera si ma cearta ca pana si de vinerea mare eu ascult muzica.Zic: mami draga nu vad care ti`i problema ca vinerea ta mare o trecut deja. La auzul vorbelor mele i s-o aprins beculetu si atunci a urmat intrebarea care m-a scos din sarite : "ai fost la spovedit?" , urmata de " de cand n-ai mai fost la spovedit" si intarita de afirmatia prietenei mele :JIMBOREAN ANDA: o sa mori in iaaaad.
Dragele mele inainte sa ma secati de dimineata cu astfel de lucruri ar trebui sa va intrebati daca eu ma caiesc cu adevarat,precum s-au cait Adam si Eva cand au fost aruncati in locuri diferite pe pamant si tin sa va spun ca doar dupa aprox 3000 de ani de cainta i-a iertat Dumnezeu si le-a permis sa se reintalneasca si daca merit cu adevarat sa mi se ierte pacatele.
Anda , sunt sigura ca o sa mor pe pamant , asta daca am sa mor , iarba rea nu piere niciodata .



Paste fericit, ca eu raman la carne.. !

Epoca Pasoptista (1830-1860)

1.Mâncarea

în acea perioada arta culinară cerea mai multă pricepere si răbdare.Masa nereprezentând un moment grăbit ,era privită drept unul din mijloacele de a te respecta pe tine insuţi şi pe ceilalţi,reţetele îndemnându-te la bulimie.

În această perioadă apare prima carte de bucate cu 200 de reţete cercate,prăjituri şi alte trebi gospodăreşti,apărută la Iaşi în 1841,la Cantora Foii Săteşti,ai caror autori (boeri de rang) se disimulează sub iniţialele K.M si C.N (Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi).Câteva delicatese:doba, friganele, festic, felegean, gugoase, meridon, posmagi, trahana, tocmagi, zalatina… “Iei cartofe cate voiesti, le curati de coaja, le speli bine si le dai pe razatoare intr-o covata cu apa…” sau “Ferbi perjile” s-apoi “ sa iei jumatate oca zmeura sa o ferbi bine; sa torni peste dansa o litra apa calda si sa sada la racoare pan’a doua zi”. Poftă (de lectură) bună!

2Moda

Moda este caracterizată de creşterea volumului rochiilor la femei susţinute de jupă,iar in cazul bărbaţilor vesta , haina şi pantalonii asortaţi marcheză inceputul constumului de afaceri.

Anul 1851 a marcat naşterea rochiilor victoriene:(activista Lobby Miller a adoptat ) pantalonii largi,dar strâmţi la glezne , cu o fusta sau rochie scurta şi vestă stilul fiind denumit de către presă : costum de gafă, un subiect de batjocură pentru ei.Nu au lipsit nici pălăriile înalte, un accesoriu care nu-i putea lipsi unei ţinute formale (Jubenu :)) )

3Presa

STOP STOP STOP :D Tocmai am descoperit ce bun e laptele cu Fanta de portocale :x ! :))

Anul 1840 a debutat cu un eveniment de o deosebită importanţă pentru evoluţia ulterioară a limbii şi literaturii române:la 30 ghernarie M. Kogalniceanu semna la Iaşi cunoscuta ,,introducţiune,, a revistei Dacia Literară.El deschide articolul program prin elogierea predecesorilor : Dl Racocea (1817), dl Z Carcalechi (1821) şi I. Eliad (1827). Articolul program avea 4 capitole care mai apoi au devenit structura revistei.(Întemeiera spiritului critic în literatura română pe principiul estetic,Afirmarea idealului de realizare a unităţii limbii şi literaturii româneşti,Combaterea imitaţilor şi traducerilor mediocre,Promovarea unei literaturi originale.)
La 1 iunie 1829 apar la Iaşi Albina Românească, iar apoi Curierul Românesc.Apoi au aparut şi in alte provincii ale Daciei reviste precum , in Valahia : Muzeul national, Gazeta teatrului , Curiozul,Romania , Pământeanul,Mozaicul,Curierul de ambe sexe ,Vestitorul Bisericesc,Cantorul de avis.In Moldova:Alăuta Românească,Foaia Sătească,Oziris.In Ardeal:Foaia Duminicii,Gazeta de Transilvania,Foaia inimii.

4.Literatura

"Văd poeţi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere

Cichindeal gură de aur, Mumulean glas cu durere,

Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist şi mic,

Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară,

Cantemir croind la planuri din cuţite şi pahară

Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic

.Liră de argint, Sihleanu - Donici cuib de-nţelepciune,

Care, cum rar se întâmplă, ca să mediteze pune

Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;

Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată?

S-au dus toţi, s-au dus cu toate pe o cale nenturnată

.S-au dus Pann, fiul Pepelei, cel isteţ ca un proverb.

Eliad zidea din visuri şi din basme seculare

Bolliac cânta iubagul ş-a lui lanţuri de aramă;

L-ale ţării flamuri negre Cârlova oştirea cheamă,

Şi ca Byron, treaz de vântul cel sălbatic al durerii,
Palid stinge- Alexandrescu sânta candel-a sperării,
Descifrând eternitatea din ruina unui an.
Şi astfel Bolintineanu începu cântecul său.
Mureşan scutură lanţul cu-a lui voce ruginită,
Rumpe coarde de aramă cu o mână amorţită,
Cheamă piatra să învie ca şi miticul poet,
Smulge munţilor durerea, brazilor destinul spune,
.Iar Negruzzi şterge colbul de pe cronice bătrâne,
Căci pe mucedele pagini stau domniilor române,
Scrise de mâna cea veche a-nvăţaţilor mireni
.Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice,
Ce din frunze îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice,
Ce cu basmul povesteşte - veselul Alecsandri" (M.Eminescu)

M-am gândit că astfel aş putea să-mi revizuiesc cunoştinţele despre paşopt şi să le impartaşesc cu voi.. Consider ca acesta este un minim necesar de ştiut despre această perioadă promotare a literaturii româneşti .Dat fiind faptul că e o zi prea frumoasă de primăvară pentru a mi-o petrece in casă inchei această postare cu un To be continued.. :p

Vine furtuna in mintea mea iar eu alerg spre ea..

* I was never faithful and I was never one to trust,I was never loyal ,except to my own pleasure zone,I was never grateful,that's why I spend my days alone..I'm forever black-eyed,a product of a broken home*

el spune: de azi fericirea ti-o faci singura

ea: plange.. şi nu înţelege exact ce vrea el să-i spună.A fost lasată singură şi neştiind ce să mai facă in disperarea ei , după o îndelungată reflectare asupra vorbelor lui hotărăşte să facă ce i-a spus iubitul ei ultima oară.Ea, încă plânge.. iar obrazul ei asemenea unei anemone sângerii incepe sa pălească,iar în umbra copacilor imenşi din pădurea prin care alerga de crunta ei soartă şi de banalităţile care aveau s-o cuprindă odată cu stingerea luceafarului vieţii sale şi înegrirea bolţii cereşti a sufletului ei ,părea o jună proaspăt dezgropată.Doar suspinele melodioase ce-i ieşeau din cele mai adânci prăpastii ale sufletului ei ii dădeau certitudinea ca incă există.Suspina ,plângea şi alerga..îşi pierdea încet cumpătul ,în loc să ajungă la un final de drum , la o concluzie , la un inţeles plauzibil al spuselor lui.

Se împiedică în rădăcina şerpuitoare al unui stejar mult prea gros să pară unul feeric , cade şi-şi îndreaptă privirea asupra lui, iar acesta părea demonic de urât.Ea plângea, iar stejarul işi încreţi puţin un rând de scoarţă râzând dispreţuitor asupra ei..Pentru prima oară fata işi recăpătă privirea scrutătoare şi observă că ceea ce ţine o veşnicie devine urât,diabolic şi oricat de neprihănit ar fi fost la început, timpul şi nu numai ,îl murdăreşte. Şi-şi observă prima greşeală din relaţia lor. A cultivat şi s-a concentrat asupra unui singur sentiment vrând să-l facă etern, uitând că există şi alte amănunte care fac fericiţi doi copii invăluiţi în jocul lor.Şi regretă ca nu a injectat si alte sentimente aducătoare de fericire în aceea rana facută de aceea dragoste mare , acum pierdută.

Dacă aceşti copaci atât de bătrâni încât stau să cadă-iubirea aceasta eternă-ar fi dezrădacinaţi-am înceta s-o intreţinem- am putea planta în locul lor alţii mult mai puternici - exista o probabilitate de 90% ca sufletul să fie învăluit de o dragoste nativă,spontană şi teneră .

S-a ridicat de pe jos şi s-a rezemat de trunchiul acestui stejar.O lacrimă tristă udă o frunză imensă a acelui stejar şi o ingălbeni.. În nebunia ei , fata văzu frunza drept chipul iubitului ei şi mai picură pe ea doua lacrimi simetrice faţă de nervul principal al frunzei şi le văzu curate asemenea ochiilor iubitului ei. Începu să vorbească cu frunza , întrebând-o unde i-a greşit şi dacă ar putea primi o şansă pentru a-şi îndrepta greşelile. Dar ea nu i-a răspuns niciodată.. Iar fata incă stă sub acel stejar aşteptând un răspuns.. Asta dacă nu i s-a descompus trupul înainte să se descompună frunza..

(Bine-nţeles metaforic vorbind , descompunerea reprezentând o scânteie de maturitate care probabil ar fi pălit-o pe fată în urma acestei drame.Nu de alta, dar nu mi-aş dori moartea nici in poveştile mele cele mai dramatice :)) )

Aşadar şi-n concluzie orice lucru material care ne-ar produce o bucurie la fel de mare ca una produsa de o persoana, nu va ţine atât de mult ca ceea de-a doua bucurie, căci lucrurile apar şi dispar , dar o persoană este un ,,lucru,, ca să nu zic chestie prea complexa şi ar putea fi întotdeauna în stare să ne producă un amalgam de bucurii.. So, aveţi grija de prietenia pe care v-o faceţi cadou voi inşivă..Surprindeţi-vă mereu persoana iubită si nu incercaţi s-o schimbaţi sau s-o părăsiţi pentru lucruri materiale >:D<

Halau or Hello

Ciudat.. In loc sa imi fac tema la matematica, ca un om civil si nu civilizat si elev ,dar nicidecum scolar , eu ma blogerresc.. Oricum , decat sa imi mazgalesc hartiile a4 care-s pe duca deja de la atatea formule trigonometrice , mai bine sIcriu aici ce ma framanta . Traiesc intr-un haos atat de mare si m-a cuprins o macrolene , nu sunt in stare nici sa ma ridic sa ma mut la biroul pentru studii intense asa ca nu vad de ce m-as opri din scris . Oricum , prima postare trebuie sa aiba materie.Dar vaii.. ma cheama Anda (apropo Anda momentan este singura mea prietena adevarata, care mai degraba pare o foca , lav iu anda :D) sa-i tin de urat cat timp bate covoarele.. Fata urata tin de urat .. heh ce sa faci.. cand vine vorba de persoanele dragi iti poti invinge si lenea, sau nu? Bine hai ca fug pana jos , evadez dintre acesti patru pereti care pe zi ce trece si soarele straluceste tot mai tare mi se par tot mai ursuzi si constrangatori . ueks

Aa si apropo de evadare..

Saracu` Pasaris a fost inchis intr-o celula cu un lepros.. dupa o ora ii cade leprosului o ureche. Se uita la ea, o ridica si o arunca in afara celulei. Nu dupa mult timp ii cade leprosului mana stanga.. O ridica, se uita la ea.. Si o arunca inafara gratiilor.Pasaris era din ce in ce mai speriat si se tolanea in coltul opus al celulei.. Dupa few minutes ii cade leprosului nasul.. la fel.. il ia se uita dubios la el.. si-l arunca din celula.. Pasaris speriat fuge la gratii si striga :

-Domnu gardian , domnu gardian , haideti ca asta vrea sa evadeze ! ;))